de Gina S.
Lat. Anacamptis pyramidalis
Fotografie de Corina Steiu
Răspândire, habitate și stare de conservare
Anacamptis pyramidalis (L.) Rich. sau orhideea piramidală este o plantă erbacee perenă din familia Orchidaceae și genul Anacamptis, care face parte din flora României și care poate fi zărită în cea mai mare parte a Europei, până către Iran, Africa de Nord și Asia de Vest. Anacamptis reprezintă un gen eurasiatic de orhidee, compus din 34 de specii și hibrizi, care împreună se răspândesc până în Asia Centrală și în regiunea lacului Balkhash, în Kazahstan (De Angelli, Anghelescu, 2020). În țări precum Republica Cehă sau Republica Slovacă, Anacamptis pyramidalis este protejată, conform Regulamentului privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (Štajner, 759, 2010). De asemenea, specia pare să fie absentă astăzi în Scoția și cea mai mare parte a Scandinaviei, dar compensează prin abundența din zonele mediteraneene și submeditarenaeene, unde au fost observate populații cu sute de indivizi (Fay et al., 2024, 267).
În câteva țări, așadar, literatura rezultată din cercetările de teren consemnează Anacamptis pyramidalis ca fiind o specie rară sau sporadică, iar Listele Roșii naționale o menționează la categoria exemplarelor rare și/sau vulnerabile. Specia apare și pe lista speciilor amenințate din Munții Carpați, unde are statutul de specie periclitată. Pe baza caracteristicilor morfologice diferite ale plantei, în România au fost identificate diferite varietăți ale speciei, și anume var. tanayensis, var. pyramidalis și var. brachystachys (Bâtea, Madoșa, 2011, 89). În urmă cu mai bine de 100 de ani, această orhidee fusese observată pe un areal european relativ mai extins decât cel din prezent, cu predilecție în regiunea centrală și sudică a Europei, creșterea ei fiind menționată în sudul Peninsulei Scandinavice, în Danemarca, Insulele Britanice, Peninsula Iberică, Italia și în aria extinsă a Peninsulei Balcanice, în Rusia centrală și de sud, Crimeea, Caucaz, Asia Mică, Cipru, Siria, Palestina, Persia și nordul Africii (Panțu, 97–100, 1915).
Orhideea piramidală crește, de obicei, pe soluri bogate în calciu, pe pajiști, în livezi, păduri și poieni, pe substraturi calcaroase și pe dune de nisip fixate cu vegetație ierboasă sau în vegetații de coastă. Alte exemple de specii de orhidee care sunt caracteristice habitatelor de pajiște sunt Neotinea tridentata și Neotinea ustulata (Ardelean et al., 2015, 4), care cresc în toată regiunea de sud și centru a Europei. Anacamptis pyramidalis tolerează o oarecare umbră, de exemplu sub păducel (Crataegus monogyna), porumbar (Prunus spinosa) sau sub arbuști mediteraneeni precum Cistus albidus și Calicotome spinosa. În zonele mediteraneene specia apare în diverse comunități vegetale, de genul pseudostepelor lipsite de umiditate, pajiștilor anuale cu iarbă scurtă și pajiștilor dominate de Bromus erectus, Brachypodium rupestre și alte graminee sau rogozuri. Poate fi întâlnită și pe covoare de mușchi și licheni, iar în mediul montan crește pe pajiști mici sau în tufărișuri joase la marginea stâncilor și pe grohotișuri. Specia nu tolerează solurile cu drenaj slab și este printre primele orhidee care recolonizează terenurile ce au redevenit pajiști după cultivare sau după îndepărtarea buruienilor și plantelor invazive. Ea poate forma populații mari pe pajiști calcaroase sau dune de nisip și chiar pe sensuri giratorii dacă au substrat adecvat și este răspândită de la nivelul mării până la aproximativ 1900 m altitudine (Fay et al., 2024, 267). Exemplarele de orhidee piramidală sunt, de regulă înalte, ating în medie între 10 și 100 de centimetri înălțime, cu frunze verzi, lanceolate, formate la baza tulpinii, care-și păstrează culoarea și în sezonul rece. O secțiune relativ circulară, compusă din frunze verzi se dezvoltă la baza tulpinii toamna, iar frunzele își păstrează culoare verde pe tot sezonul iernii și se usucă abia apoi, uneori suprapunându-se cu perioada de înflorire (De Angelli, Anghelescu, 2020).
În ultimii ani, Anacamptis pyramidalis a fost observată pe un areal extins în România, de exemplu în Pădurea Babadag – Codru (De Angelli, 2021, 143), în Munții Aninei în locuri adăpostite, în Cheile Nerei, Valea Ciclovei (Bâtea, Madoșa, 2011, 89), precum și în sudul țării, unde există o populație mare de orhidee, printre care și forma rară, Anacamptis pyramidalis var. Albiflora (De Angelli, Anghelescu, 2020). În secolul trecut, prezența speciei era înregistrată pe substraturile calcaroase și terenurile humifere din pădurile județului Mehedinți, în poienile din județul Vâlcea, în poieni submontane din județul Argeș, în Toplița, Muscel, în zăvoiul de pe marginea Ialomiței din Târgoviște, în diferite zone din Prahova, în Munții Vrancei, în livezi și poieni din județul Putna, în Bacău, în zona Mănăstirii Neamțului, în Bicaz și în poienile din județul Iași (Panțu, 97–100, 1915).
Nomenclatură și morfologie
Numele genului, Anacamptis, își are originea în cuvântul din greaca veche „anakampten”, care se traduce ca „îndoit înapoi/în spate” și se referă la vârfurile curbate ale sacilor de polen, care caracterizează acest gen (De Angelli, Anghelescu, 2020). În literatura botanică română a secolului trecut, precum și în limbajul popular, orhideele erau numite bujori (Panțu, 1929, 30), iar Dicționarul Limbii Române încă reține sensurile ce indică unele specii pentru acest nume de floare (Orchis militaris, Orchis purpurea, Orchis papilionacea). Denumirea speciei, Anacamptis pyramidalis reflectă forma conică a inflorescenței și, acest aspect se păstrează în mai multe limbi: orchidea piramidale în limba italiană, orchis pyramidal în franceză, sau püramiid-koerakäpp în estoniană. O variație a denumirii la nivel european a fost observată la limbile celtice, unde orhideea piramidală se numește „haystack orchid” (orhideea-căpiță-de-fân), mai exact „tegeirian bera” în limba galeză, sau „Magairlín na stuaice” în irlandeză. De asemenea, în Suedia, unde apare doar pe insulele baltice, Öland și Gotland, specia se numește „salepsrot” și indică, astfel, uzul plantei în producția de salep în partea de sud-est a arealului (Fay et al., 2024, 258). Salepul este o băutură tradițională care, în trecut era obținută din tuberculii unor specii din genul Eulophia, ce creșteau în Persia și Levant. Astăzi, tuberculii pentru salep provin mai degrabă din sudul Europei și din regiunea centrală. Pentru această rețetă, literatura farmocologică germană acceptă doar tuberculi neramificați, care provin de la specii precum Anacamptis pyramidalis, Orchis mascula, Orchis ustulata, Orchis Morio, Platanthera bifolia și speciile înrudite. Această băutură este nutritivă și, de asemenea calmantă, astfel că multă vreme a fost utilizată ca aliment pentru copii și bolnavi. Efectul salepului este similar cu cel al făinii de arorut, care nu are gluten și conține calciu, mangan, plus cantități mici de fier și magneziu. Tuberculii de orhidee se fierb în apă și se aromează, iar amestecul rezultat, care poate căpăta consistența unui jeleu sau unei paste, a fost de-a lungul timpului utilizat la tratarea iritațiilor gastrointestinale. Pentru astfel de amestec se recomandă o parte de salep la 50 de părți de apă, iar tuberculii trebuie recoltați după înflorire și după formarea semințelor, când planta începe să veștejească (Štajner et al., 2010, 760).
Inventatorul taxonomiei, Linnaeus a descris inițial această specie în forma Orchis pyramidalis. Apoi, orhideea piramidală a fost mutată de Richard în genul monospecific Anacamptis, în forma A. pyramidalis. Genul Orchis al lui Linnaeus devenise deja cuprinzător și a fost ulterior divizat în numeroase alte genuri. Anacamptis a rămas gen monospecific o vreme considerabilă, până când studiile filogenetice au arătat că grupurile Orchis morio și Orchis ustulata erau mai strâns înrudite cu Anacamptis, respectiv cu Neotinea. În circumscrierea ulterioară, genul Anacamptis cuprindea 11 specii, cu o distribuție generală asemănătoare cu cea a speciei Anacamptis pyramidalis (Fay et al., 2024, 257).
Înflorirea orhideei piramidale are loc la aproximativ șapte-opt ani de la însămânțare, iar florile se deschid de obicei în lunile iunie-iulie, însă perioada de înflorire poate depăși acest interval în zonele montane. Florile emană un parfum care atrage molii, albine și fluturi, întrucât această specie nu produce nectar și, din acest motiv trebuie să atragă prădători pentru polenizare prin mijloace diferite (Paini, 2021, 8). Anacamptis pyramidalis poate apărea într-o diversitate cromatică, iar cel mai des, exemplarele observate în România au flori de culoare purpurie, cu toate variațiile de nuanțe de la închis sau deschis, până la roz, sau mai rar, de culoare albă. Într-o populație de câteva zeci de specimene, se remarcă rareori nuanțe identice la doi indivizi (De Angelli, Anghelescu, 2020). Planta este de folosită atât pentru aroma distinctă, cât și pentru proprietățile medicale (Altuntaş, 2020, 268). Se poate asemăna, într-o oarecare măsură, cu specia Gymnadenia conopsea, dar se distinge cu ușurință cu ajutorul mirosului, sau prin faptul că orhideea piramidală are lamelele dispuse pe petala superioară a corolei (Fay et al., 2024, 258).
Anacamptis pyramidalis are bulbi elipsoidali și rădăcini subterane, cu tulpini a căror secțiune transversală este aproape circulară. Florile sunt grupate într-o formă densă de aproximativ opt centimetri, sepala dorsală (formată din frunzele modificate care alcătuiesc învelișul unei flori) și petalele sunt conglomerate, iar sepalele laterale sunt răsfirate. Atât florile, cât și toate părțile aeriene ale aceste specii conțin compuși fenolici (Aytar et al., 2024, 58). Petala superioară a corolei are la bază două părți proeminente și erecte, care se duc către un pinten lung și subțire. Și antera este erectă și conține două polinii, iar partea superioară a pistilului, stigmatul este format din doi lobi, dispuși de-o parte și de alta (Claessens, Kleynen, 2016, 120–121). Lungimea și diametrul pintenului sunt variabile, iar în Turcia sunt cunoscute mult mai multe variații morfologice la această specie (Sevgi et. al., 2012, 137).
Potențialul terapeutic al extractelor de Anacamptis pyramidalis
Un studiu efectuat în 2010 asupra plantelor de Anacamptis pyramidalis din regiunea sârbă Voivodina a urmărit evaluarea capacității antioxidante a rădăcinilor și părților aeriene, în vederea utilizării speciei ca antioxidant natural și în scop medicinal. Au fost determinate cu această ocazie: activitățile enzimelor antioxidante, conținuturile de malondialdehidă, speciile reactive de oxigen, nivelul de glutation redus, clorofilele a și b, carotenoidele, precum și capacitatea de captare a radicalilor prin metoda spectrofotometrică indirectă DPPH, puterea reducătoare totală evaluată prin testul de laborator Ferric Reducing Antioxidant Power (FRAP), precum și pigmenții de tipul Lipofuscin și proteinele solubile din partea aeriană și din flori (Štajner et al., 2010, 759–760). Rezultatele au arătat că extractele din diferite părți ale plantei au avut susceptibilități diferite la speciile toxice de oxigen. Florile au prezentat conținuturi mai mari de carotenoide și flavonoide, în timp ce partea aeriană a avut cantități mai mari de glutation redus și clorofile a și b (Idem). Extractul brut de Anacamptis pyramidalis din Voivodina a demonstrat prin intermediul acestui studiu că poate produce activitate antioxidantă și poate capta radicalii la nivelul tuturor părților de plantă investigate, dar în special la nivelul părților aeriene. Prin urmare, partea aeriană ar putea fi utilizată ca sursă de antioxidanți naturali în industria farmaceutică, cosmetică și alimentară, iar rezultatele pot constitui un punct de plecare pentru cercetări fitochimice ulterioare și pentru posibila folosire a plantei ca remediu natural (Ibidem, 761). Ulterior, din sinteza cu Fenenatren chinonă și Marchantina A a extractelor de orhidee piramidală au rezultat orchinol (substanță antimicrobiană) și mucină (substanță semifluidă care intră în componența mucoasei gastrice și a unor mucusuri) (Irimescu et al., 2019, 158).
Cercetările bibliografice scot la suprafață puține informații despre biologia tuberculilor de Anacamptis pyramidalis. Unele studii caută să stabilească, printre alte aspecte, nivelul de inhibare enzimatică pe care-l pot produce extractele metanolice și apoase din tuberculii acestei specii. Acest lucru poate fi relevant pentru gestionarea unor probleme de sănătate comune, precum boala Alzheimer, hiperpigmentarea și diabetul zaharat. Pe baza amprentei fitochimice calitative au fost efectuate o analiză de farmacologie de rețea, pentru identificarea proteinelor putative considerate ținte și, o analiză de andocare moleculară, pentru confirmarea interacțiunilor dintre compușii selectați și enzime. Datele obținute oferă informații valoroase despre potențialul farmacologic al tuberculilor și validează unele utilizările tradiționale ale plantei (Mahomoodally et al., 2020, 2–3). Analizele bioinformatice din cadrul cercetărilor recente susțin potențialul extractelor de orhidee piramidală de a trata, sau a contribui la tratarea microdepigmentării și diabetului de tip 2. Metaboliții acizilor grași ar interacționa cu țintele antidiabetice-cheie, precum și cu unii receptori/enzime, ceea ce poate explica, în contextul unor cercetări ulterioare, efectele tradiționale împotriva gripei și răcelii. Deși acidul cafeic, gastrodina și acacetina pot interacționa cu proteinele implicate în neurotransmisie, bariera hematoencefalică împiedică permeabilitatea, ceea ce exclude un efect central direct, dar nu și efecte indirecte prin axa intestin-creier mediată de enzima dipeptidil-peptidaza-4 (DPP-4) (Ibidem, 10–11).
Bulbii orhideei piramidale se foloseau și în Evul mediu pentru salep, care era administrat pe-atunci contra febrei, diareei, tusei, sau ca afrodisiac. Această băutură se consumă și în timpurile noastre, în unele zone e considerată în continuare tratament pentru tuse, dar și pentru potență sau pentru ulcerații bucale (Štajner et al., 2010, 760). În Turcia, se consumă împotriva răcelii și gripei, pentru încălzirea corpului, ca vasodilatator și ca tonic. Se recomandă în această arie infuzarea în lapte a doi tuberculi uscați de Anacamptis pyramidalis și este indicat consumul a două căni pe zi, pentru o perioadă de aproximativ două săptămâni. Tuberculii acestei specii sunt folosiți și pe post de condiment, iar unele surse arată că a fost utilizat la prepararea unor leacuri pentru gestionarea avortului spontan (Mahomoodally et al., 2020, 2). Analizele mostrelor de salep arată proprietățile stabilizatoare ale acestuia, care sunt puse pe seama componentelor bioactive și structurii polizaharidice ale extractelor din orhidei. Evaluarea calităților reologice pe baza mostrelor de salep a evidențiat faptul că Anacamptis pyramidalis, dar și speciile Orchis morio și Orchis sancta pot fi utilizate ca stabilizatori în industria alimentară (Develioglu-arslan et al., 2024, 1). De exemplu, în partea estică a Mării Mediterane, această specie de orhidee este utilizată la producerea înghețatei (Fay et al., 2024, 267).
Mecanisme de polenizare și longevitate ale orhideei piramidale
Un număr mare de molii și fluturi se ocupă de polenizarea speciei Anacamptis pyramidalis, în special indivizii din genul Zygaena, sau fluturi din familiile Nymphalidae și Pieridae. Specii de lepidoptere precum Maniola jurtina (Satyridae) și Heliothis peltigera (Noctuidae), sau bondarul Bombus (Apidae) au fost, de asemenea, observate pe florile de orhidee piramidală (Sajyan, 2016, 23). Morfologia florii este perfect adaptată la trompa insectei și astfel, pintenul lung fără nectar și orificiul îngust condiționează insectele să-și înfigă capul cât mai adânc, până când viscidul plantei se fixează pe trompa polenizatorului și până când poliniile sunt poziționate în contact cu stigmatul. Fluturii sau moliile aterizează pe flori și tot acest proces descris mai sus durează în jur de 30 de secunde. Orhideele fără polen, precum orhideea piramidală se recunosc după forma neregulată a roadelor, deoarece albinele învață rapid care sunt speciile înșelătoare și drept urmare, nu se mai așează pe aceste plante lipsite de polen. Rezultatul este că, în lipsa acestor polenizatori, partea inferioară a inflorescenței rodește mai frecvent decât cea inferioară (Claessens, Kleynen, 2016, 120–121). Toate orhideele din genul Anacamptis sunt lipsite de polen, astfel nu oferă nicio recompensă prădătorilor. Polenizarea acestor specii se desfășoară exclusiv prin mimetism. Există o singură excepție cunoscută, specia Anacamptis coriophora care secretă polen (De Angelli, Anghelescu, 2020).
Timp de secole bune, au fost răspândite o mulțime de speculații cu privire la polenizarea orhideelor, un subiect care rămâne și astăzi fascinant din multe puncte de vedere. Diversitatea formelor și culorilor de orhidee presupune o mulțime de procese de adaptare în vederea atragerii polenizatorilor. Unele specii produc un parfum intens în acest scop, iar altele sunt polenizate prin mimetism floral sau morfologie înșelătoare pentru insecte. Darwin a studiat prima dată acest aspect, în 1862 și a descris diferite strategii de adaptare ale orhideei față de lepidopterele polenizatoarea din Marea Britanie. Chiar dacă florile nu au nectar, fluturii și moliile sunt atrase de lichidul din pinten și de culoarile speciei, iar parfumul dulce stimulează instectele să caute hrană (Sajyan, 2016, 23).
Polenul speciei Ancamptis pyramidalis are o durată scurtă de viață, care atinge în medie opt zile, ceea ce poate explica numărul mic de hibrizi care aparțin acestei specii (Fay et al., 2024, 258). Frunzele de Anacamptis pyramidalis au nevoie de unu până la trei ani pentru a ieși la suprafață. Odată ajunsă la maturitate, această plantă poate înflori timp de 17 ani consecutiv, iar în condiții favorabile, specia este longevivă. În mod excepțional, sunt consemnate și două populații de orhidee piramidale care au supraviețuit în număr mare timp de mai bine de 100 de ani, într-o regiune a coastei de est a Scoției, precum și în sudul Angliei, în Kent (De Angelli, Anghelescu, 2020).
Germinarea semințelor și primele stadii de viață la Anacamptis pyramidalis depind de ciuperci micorizice și este necesar, în special un membru al genului Tulasnella. Pe de altă parte, germinarea in vitro fără ciuperci este posibilă pe medii cu azot organic și niveluri scăzute de amoniu/nitrați, de exemplu pe bază de mediu nutritiv Malmgren cu apă de cocos sau hidrolizat de cazeină și pudră de ananas. Planta este rezistentă și tolerantă la soare, dar în ghivece poate fi afectată de frig, supraîncălzire sau uscăciune. Această specie se plantează primăvara devreme sau toamna, fie în soluri calcaroase sau alcaline, bine drenate, în stâncării, sau containere cu PH ajustabil.
Alte aspecte botanice și istorice privind Anacamptis pyramidalis
Anacamptis pyramidalis subsp. tanayensis este o subspecie a orhideei piramidale, al cărei nume vine de la Lac de Tanay, un lac aflat în Valais, Elveția, unde a fost identificată. Florile subspeciei au o dimensiune mai mică și, deseori, apar în nuanțe de roșu întunecat. Această subspecie este consemnată și în Munții Carpați, unde apare cu flori purpuriu-închis și cu lobul median al labelului mai proeminent. De asemenea, pintenul subspeciei este mai scurt în comparație cu Anacamptis pyramidalis (De Angelli, Anghelescu, 2020, 43).
Darwin a fost, la rândul său captivat de orhideele pe care le vedea în mediul său și pe care le considera cele mai diverse. Începuse să fie interesat de aceste plante cu aproximativ 20 de ani înainte de lucrarea „The various contrivances by which orchids are fertilised by insects” (1862). În perspectiva sa, orhideele manifestau forță și mișcare și răspundeau la impulsurile puternice ale polenizatorilor. Materialul pentru primele capitole din cartea menționată era concentrat în jurul speciilor care creșteau în Maria Britanie, pe care le studiase pe termen lung, printre care Anacamptis pyramidalis, Orchis mascula, Herminium monorchis, Dactylorhiza viridis, Ophrys sphegodes, Ophrys apifera și Orchis simia (Hannickel, 2022, 155).
Spicele în culori aprinse ale orhideelor piramidale generează priveliști spectaculoase atunci când populații mari de astfel de plante apar în depresiunile umede dintre dune sau pe pajiștile calcaroase, mai ales că perioada lor de înflorire se suprapune cu cele mai luminoase zile din an. Botanistul J. E. Lousley observase în timpul celui de-al Doilea Război Mondial că la Bateria de artilerie de coastă de pe Culver Cliff, Insula Wight, peisajul fusese transformat spontan într-un spațiu oniric odată cu mulțimea de indivizi de Ancamptis pyramidalis, aflați în perioada de înflorire. Lousley a relatat: „În interiorul unui gard solid ridicat în jurul unor tunuri se afla o minunată explozie de orhidee piramidale, Anacamptis pyramidalis, în număr foarte mare. În afară, pe pajiștea colinară la care oamenii aveau acces liber, nu puteau fi găsite decât câteva plante răzlețe” (Lousley, 1950) (Fay et al., 2024, 258).
Specia Anacamptis pyramidalis nu dispune de o evaluare globală în ceea ce privește riscul de periclitare sau dispariție. Chiar dacă este recoltată frecvent și în cantități mari, alături de specii similare, este puțin probabil ca utilizarea regională să afecteze statutul global de conservare al speciei, spre deosebire de speciile cu areal mai restrâns (Ibidem, 267). În Liban, Anacamptis pyramidalis este întâlnită în mai multe zone, printre care Quamouaa, Ehden, Boutmeh, Kfarhouna, Bikfayya și Baskenta. Potrivit localnicilor, florile acestei specii au fost culese masiv din habitatul natural. Chiar dacă planta apare în populații dense, recoltarea intensă în scop ornamental sau medicinal ar putea duce în viitor la scăderea populațiilor. De aceea, cercetătorii contemporani consideră necesară o metodă de conservare ex situ pentru protejarea și menținerea speciei (Sajyan, 2016, 12–13).
Bibliografie
- Aluntaș, A., „Benefit From Natural Plants In Landscape Architecture: Example of Siirt Geophytes”, în ISPEC Journal of Agricultural Sciences, Vol. 4(2), 2010, pp. 260–271. https://doi.org/10.46291/ISPECJASvol4iss2pp125-136
- De Angeli, N., „Le orchidee della Romania”, în Orchis, N. 4, 2021, pp. 26–57
- De Angeli, N., „Orchids of Romania – Part 1”, în Orchid Society of Great Britain Journal, 70(2), 2021, pp. 136–144
- De Anglei, N., Anghelescu, D., Orchids of Romania, publicată independent, 2020
- Ardelean et al., „Wild orchid diversity within the Nera Gorges-Beuşniţa National Park habitats”, în Research Journal of Agricultural Sciences, 47(2), 2015, pp. 271–281
- Aytar et al., „Phytochemical Analysis of Anacamptis sancta: Glucomannan, Phenolic Components, and Antioxidant Activity”, în Periodicum Biologorum, Vol. 126(1–2), 2024, pp. 53–62. https://doi.org/10.18054/pb.v126i1-2.30496
- Bîtea N., Madoșa, E., „Studies regarding the intraspecific phenotypic variability of Anacamptis pyramidalis (L.) Rich. (Orchidaceae) from Anina Mountains”, în Journal of Horticulture, Forestry and Biotechnology, Vol. 15(3), 2011, pp. 89–93
- Claessens, J., Klevnen, J., „The Pollination of European Orchids Part 5: Himantoglossum and Anacamptis, Two Examples of Deceptive Pollination”, în Journal of the Hardy Orchid Society, Vol. 13(4), 2016, pp. 114–123
- Develioglu-Arslan et al., „Characterization of different orchid species and rheological properties oorchids solutions”, în Notulae Botanicae Horti Agrobotanici Cluj-Napoca, Vol. 52(4), 2024, 13844. https://doi.org/10.15835/nbha52413844
- Fay et al., „Plant Portrait 1105. Anacamptis pyramidalis (L.) Rich.”, în Curtis’s Botanical Magazine, 41(2), 2024, pp. 257–268. https://doi.org/10.1111/curt.12560
- Glogov, P., Pavlova, D., „Medicinal Plants on the Territory of Lozenska Mountain”, în Annuaire de l’Université de Sofia “St. Kliment Ohridski” Faculte de Biologie, Vol. 103(4), 2018, pp. 152–163
- Mahomoodally et al., „Phytochemical Analysis, Network Pharmacology and in Silico Investigations on Anacamptis pyramidalis Tuber Extracts”, în Molecules, Vol. 25, 2020, 2422. https://doi.org/10.3390/nu16142356
- Pantu, Z., Orchidaceele din România, Edițiunea Academiei Române, București, 1915
- Sayjan, T., Conservation initiative of the wild orchid Anacamptis pyramidalis through a propagation trial combining the effect of substrate, mycorrhizal application and mother-bulb separation, Teză doctorală, 2016
- Senkardes, I., Dogan, A., Emre, G., „An Ethnobotanical study of medicinal plants in Taşköprü (Kastamonu–Turkey)”, în Frontiers in Pharmacology, Vol. 13, 2022, 984065. https://doi.org/10.3389/fphar.2022.984065
- Sevgi et al., „Studies on the Morphology, Anatomy and Ecology of Anacamptis Pyramidalis (L.) LCM Richard (Orchidaceae) in Turkey”, în Pakistan Journal of Botany, Vol. 44, 2012, pp. 135–141
- Štajner et al., „Antioxidant and Scavenging Capacity of Anacamptis pyrimidalis L. – Pyrimidal Orchid from Vojvodina”, în Phytotherapy Research, Vol. 24(5), 2010, pp. 759–763. https://doi.org/10.1002/ptr.3041