Pe terenul retrocedat al parcului IOR se întâmplă lucruri bizare, incendii apar misterios chiar și în miez de iarnă, zice-se de la un muc nestins de țigară, copacii se îmbolnăvesc, natura suferă într-atât încât întreg decorul pare post-apocaliptic. Cu toate astea copiii se joacă, aleargă ridicând în aer praful fin de cenușă care acoperă totul în jur, se cațără pe trunchiurile carbonizate de copaci, vegetația renaște ca pasărea Phoenix după pârjol iar comunitatea locală o ajută să prospere: ”aici a fost o pădure/ aici ar putea fi o pădure”. O mână de oameni n-au vrut să renunțe la peticul ăsta de pământ care a fost parc de când e parcul, de când s-a construit cartierul, așa că au continuat să vină-n locul ăsta devastat, să-l îngrijească și să-l ajute să se regenereze. Iar în jurul acestui mic grup de oameni s-au strâns din ce în ce mai mulți, din ce în ce mai multe voci care vor să-l salveze, se luptă pentru asta legislativ, și îi răspândesc povestea în media pentru că au nevoie de cât mai multă susținere.
Toamna trecută am participat cu POJARNITZA la o acțiune de răspândire de semințe, hrană pentru pământul incendiat, și am povestit cu Andreea David și cei prezenți despre ce se întâmplă pe spațiul ăsta și despre felul frumos în care ei îl activează imersându-l în inițiative artistice și performative și redându-i o nouă viață.
Autori: Ioana Cotulbea, Ilinca Micu.
Editor: Gina Săndulescu
Visual design: Aural Eye