De o frumusețe arhaică și o complexitate uimitoare, umila ferigă a trezit interesul imaginarului colectiv încă din Evul Mediu, perioada în care în jurul acesteia s-au creionat o mulțime de legende și superstiții care au dăinuit într-o formă sau alta până în zilele noastre.
Mai apoi, în perioada Victoriană, ea a reprezentat obiectul unei adevărate frenezii, fiind romantizată și folosită ca obiect de decor de mare preț în casele oamenilor, pe rochiile doamnelor de viță nobilă și devenind un motiv literar popular al acelei epoci.
În folclorul local și cel de pretutindeni, feriga a devenit o metaforă a perseverenței și o plantă magică strâns acordată la subconștientul țăranului a cărui conexiune cu natura a fost dintotdeauna una viscerală și nemediată.
Ferigile reprezintă unul dintre cele mai vechi grupuri de plante de pe Pământ, studiile științifice arătând o vechime de peste 360 de milioane de ani.
Numărul speciilor de ferigi existente cunoscute în prezent este aproximat la 10.500, însă noi specii sunt descoperite încă în zonele tropicale neexplorate.
Feriga comună cu denumirea sa științifică Dryopteris Filix-Mas, face parte din familia Polypodiaceae și mai este cunoscută popular si sub denumirile de Ferigă, Feregă, Ferică, Iarba Șarpelui, Spasul Dracului, Barba Sasului, Feliuță.
Este o plantă ierboasă, cu rizom puternic în pământ și o rozetă de frunze la suprafața solului, ce crește prin locuri umbroase și umede prin păduri.
Aceasta mai este cunoscută și sub denumirea de Feriga Bărbat (etimologie : Filix -Filicis substantiv feminin lat. = feriga / Mas – Maris substantiv masculin lat. = de sex masculin, viril) , ea fiind adesea percepută în opoziție cu Athyrium Filix-Femina, Feriga Domniță, ce are un aspect mai firav, dantelat și elegant față de prima.
Contrar opiniei populare, feriga nu se înmulțește prin flori ori semințe, ci prin rizomi și spori formați în organe numite sporangi ce apar pe dosul frunzelor .
Sporii ajunși în contact cu solul umed dau naștere unui gametofit, ce constă dintr-un protal, o plăntuță minusculă în formă de inimă, care produce celule sexuale atât masculine cât și feminine, în urma împreunării cărora apare o nouă ferigă.
Feriga și timpul Sacru
Conform credințelor din folclor, feriga înflorește fie la Sfântul Vasile, fie de Ispas, fie de Rusalii însă cel mai adesea, se spune că aceasta înflorește în noaptea Sfântului Ioan, de Sânziene, evenimentul inedit marcând Solstițiul de Vară și un anume prag temporal .
Solstițiul de Vară are loc în fiecare vară în jurul datei de 21 iunie și marchează cea mai lungă zi din an și cea mai scurta noapte. În această zi se spune din popor că Soarele stă în loc, si chiar asa si este, căci ajuns în cel mai înalt punct al Său, acesta rămâne pe poziție pe durata a câteva zile din preajma Solstițiului, înainte să își schimbe cursul. Etimologia însăși a cuvântului Solstitiu este revelatoare, latinescul Sol însemnând Soare și Sistere a sta pe loc.
La nivel spiritual, Solstițiul de Vară este așadar un moment important căci pe lângă faptul că este o sărbătoare a Soarelui și a focului, a luminii și a vieții, evenimentul este înainte de toate un timp propice introspecției și al regăsirii interioare. În freamătul verii, anotimp care ne cheamă cu toate texturile, culorile și aromele spre exterior, suntem invitați către noi înșine, idee regăsită în folclorul și metafora ferigii și a florii sale.
Floarea de ferigă “albă și stralucitoare ca o stea“, înflorește numai atunci când se deschid cerurile, între ceasurile zece si doisprezece, după alții chiar la miezul nopții “până cântă cocoşul de trei ori“ și “numai puțini pot s-o vadă și s-o culeagă din pricina Dracului, care cum răsare , o și culege.” În timp ce oamenii priveghează , “se ivește Dracul, care nu voiește să vadă pe om fericit și începe a face fel de fel de dracovenii“ ca cei ce stau de veghe să râdă sau să vorbească și să n-o poată obține. (Marcel Olinescu. Mitologie Românească p.309).
Feriga – plantă magică
Mai pretutindeni în Europa se credea că feriga purtată ca amuletă potențează vrajile, protejează împotriva grindinei, a spiritelor malefice și chiar a magiei negre.
Vlăstarii de ferigă mai purtau numele și de „Mâini Norocoase” sau „Mâinile Sfântului Ioan” și erau arși în preseara Zilei Sfântului Ioan, la Solstiuțiu, crezându-se că aceștia oferă protecție împotriva bolilor, a magiei negre și a deochiului, posibil și datorită similarității lor cu ochiul Nazar (amulteta turcească).
Rădăcina de ferigă mai era folosită, ca și la noi, în vrăjile de dragoste, tinerele fete fierbând-o și făcând din aceasta poțiuni pentru a-și atrage ursitul.
Ea mai apărea și în cununa miresei (în mod deosebit Feriga Părul Maicii Domnului sau Adiantum capillus-veneris) alături de flori de portocal, simbolizând noroc, trăinicie dar și fertilitate, căci acest tip de ferigă în mod deosebit are proprietăți benefice pentru păr, iar părul sănătos și bogat este un simbol recunoscut al fertilității. Feriga Părul Maicii Domnului, mai era asociată și cu zeite precum Iunona, Diana, Freya, Bertha si mai târziu cu Sfânta Fecioară Maria.
În Cehia și Anglia se credea că semințele de ferigă culese de ziua Sfântului Ioan oferă darul invizibilității, superstiție răspândită în mai multe locuri din Europa. Una din explicațiile acestei proprietăți magice ar fi fost că semințele de ferigă provin din Norul ce conține Focul Divin din care a răsărit feriga primordială.
O altă explicație ar avea la bază magia transferului și anume, în Evul Mediu oamenii credeau că semințele de ferigă, sunt atât de fermecate încât singura justificare pentru care ele nu sunt ușor de văzut este aceea că ar fi invizibile, proprietate care s-ar fi transferat și asupra norocosului purtător, odată găsite.
Prin unele părți se povesteste că vrăjitoarelor le este teamă de ferigă, căci tulpina secționată scoate la iveala un X, prima literă a cuvântului grec Χρίστος care înseamnă Christós (cel Uns) , cu referire la Iisus Hristos.
Feriga este o plantă a lumii nevăzute și implicit a ființelor acesteia. În Cornwall (Anglia) ea este asociată zânelor iar în Irlanda se spune că leacul pentru cel “luat de zâne” este un fir de iarbă sau o frunză de ferigă.
Si la noi feriga este o plantă care face punte între cele două tărâmuri. Povestirile și legendele populare amintesc că aceasta înflorește în noaptea de Sânziene și că cel care o veghează,, se va auzi chemat de către strigoaicele și dracii care vor vrea prin glumele și zgomotele lor să ducă culegătorul la pieire.
Se spune de asemenea că cel mai mare noroc ți-l aduce floarea de ferigă, ale cărei puteri magice aduc bogăție, iubire și cunoaștere. “Cine o vede în noaptea aceasta înflorind, acela va afla bani , căci ea când înflorește are darul de la Dumnezeu de a descoperi și a arăta banii arzând, însă de nu voiește atunci nu lasă pe nimeni să o vadă înflorind , ci îi adoarme pe toți.” (Botanica Romaneasca . S Fl. Marian p67).
În ținutul Dornei se crede că cine are floarea de feriga asupră-i, acela nu numai că va găsi bani ci va știi și toate câte sunt pe pământ și-n cer, putând chiar să citească gândurile oamenilor.
Ea are funcție de talisman bun la toate fiind folosită pentru odihna sufletelor adormite, pentru sporul casei, pentru amuletă în dragoste sau ca protecție în grajdul vitelor.
Se mai crede că cine pune floarea de ferigă la grinda casei, acela va avea parte de spor și prosperitate în ograda.
Planta dragostei
Asa cum am relatat mai sus, rădăcina de ferigă era folosită de către tinerele fete în vrăjile de dragoste.
Regăsim și la noi un ritual cules de către părintele Simion Florea Marian, care îi releva ferigii aceeași proprietate magică: fata care dorește să știe dacă își va afla ursitul sau dacă se va mărita degrabă ori nu, ia o bucățică de pâine și una de sare, și într-o Joi sau Sâmbătă dis-de-dimineață, până nu răsare soarele, se duce la locul unde știe că crește feriga și, cum ajunge la dânsa, bate 3 mătănii și zice:
“Ferică! Eu te sorocesc
Și te cinstesc
Cu pâne și cu sare
Și cu sfintele mătane,
Iar tu mă norocești
Și să mă fericești
Cu ursitorul meu
Care mi-i dat de Dumnezeu!”
După ce rostește aceste cuvinte, sapă feriga cu rădăcină cu tot și-n locul ei pune pâinea și sarea pe care le-a adus. Apoi luând-o, se duce cu dânsa acasă, o pune într-o oală nouă cu apă neîncepută la foc și, după ce se încălzește de ajuns, se spală cu apa aceasta peste tot trupul.
Pentru ca vraja să funcționeze feriga astfel sorocită și vrăjită “trebuie sa fie la corciu îngemânată, adică se vor afla două rădăcini crescute la un loc ca două franzole (jemne). Doar atunci crede fata că și-a aflat ursitul și că se va mărita degrabă. Dacă însă află feriga cu o singură rădăcină, atunci n-are să se mărite degrabă și, prin urmare, fata n-o mai sapă, ci lăsând-o locului se întoarce cum a venit, cu pâinea și cu sarea acasă.” (Botanica Romaneasca . S. Fl. Marian p67).
Feriga – Iarba Șarpelui
Una din denumirile populare ale ferigii comune mai este și Iarba Șarpelui; să fie aceasta datorită aspectului spiralat al tinerelor frunze sau al culorii lor verzi și solzoase? Un lucru însă este cert și anume acela că magia populară a funcționat încă din cele mai vechi timpuri pe principiul similitudinilor, iar cazul Ierbii Șarpelui exemplifică acest principiu. Superstițiile populare, aduc în prim-plan legătura dintre șarpe și o anume buruiană misterioasă a cărei denumire nu este precizată dar ale cărei proprietăți magice amintesc de cele ale ferigii și ale florii sale.
Se spune așadar că dacă vezi un șarpe în luna lui martie trebuie să-i tai capul cu o para de argint, în gură să îi pui un cățel de usturoi și să-i pui capul sub pridvorul unei biserici.
La nouă zile după ce l-ai pus în pământ sub pridvor “să cauți în locul acela și ce buruiană va fi crescut din gura șarpelui, s-o iei, s-o porți cu tine orișiunde. Pe unde vei merge cu această buruiană toate celelalte buruiene și copaci au să vorbească cu tine și-ți spun de ce leac sunt bune și cum le cheamă. “ (Credințe și Superstiții ale Poporului Român p. 337 . Arthur Gorovei)
O altă superstiție din restul Europei, vorbește despre cum fumigațiile cu frunze de ferigă, alungă șerpii și alte creaturi nedorite.
În Tyrol-Austria, se credea că sporii sau ceea ce se credeau a fi semințele de ferigă, pot îndeplini cele mai arzătoare dorințe și pot scoate la lumină comorile nevăzute, iar în Lituania credința era că cel care intra în posesia unei asemenea comori magice, folosind sămânța de ferigă, este gonit de către șerpi veninoși, gardienii acestor comori ascunse.
Spirala regăsită în vlăstarii de ferigă, destul de similară cu un șarpe încolăcit, este un alt element care a fi putut contribui la apariția acestei denumiri populare. De altfel, motivul Spiralei confirma statutul ferigii de plantă sacră și magică. Spirala reprezintă energia infinită, și însăși esența universului.
Spirala serpentiformă ( în S) simbolizează energia regenerativă, ea plusează energia mișcării, în două sensuri, spre veșnicie “menținând cumpăna duală a echilibrului universal.” (Semnele Cerului , Virgil Vasilescu p.72-73)
Spirala se regăsește în mișcarea roții olarului, este marcată cu fum pe toiagul destinat sufletelor celor morți (pe colindă) apărea în temple și accesorii de cult și era gravată pe vechile zeițe fiind apoi transferată pe costumul popular și în arta populară .
În lumea naturală, regăsim adesea spirale care evocă proporția de aur (reprezentată și de numărul Phi aproximativ 1,618). Proporția de aur poate fi găsită în multe fenomene naturale,
cum ar fi modul de așezare a semintelor florilor, dispunerea frunzelor pe o tulpină, modelele spiralate ale scoicilor, conurile de pin și chiar forma galaxiilor.
Spirala Logaritmică sau Spirala Mirabillis, prezintă o proprietate unică legată de proporția de aur, ea având factorul de creștere în secvența lui Fibonacci conform căreia fiecare număr este suma celor două precedente; această secvență fiind strâns legată de numarul phi și proporția de aur. Numărul Phi are proprietăți speciale în geometrie, artă și design, deoarece creează proporții plăcute din punct de vedere vizual, care sunt considerate armonioase.
Feriga în medicina empirică
Feriga Bărbat(Dryopteris Filix-Mas) are efect vermifug, abortiv, anodin (împotriva durerii), antiinflamator, astringent febrifug și reparator, și ar fi fost folosită în scop medicinal de către Theophrastus si Galen, doi filozofi ai Greciei Antice, preocupați printre altele și de botanică și medicina.
Rădăcina,pulverizată și macerata in vin ar fi fost cumparata împotriva teniei de către Ludovic al XV-lea, ca “secret nostrum” de la Madame Nouffleur, pe o sumă considerabilă, leac ce s-a dovedit ulterior a fi un remediu după o rețetă a lui Galen.
Rădăcina dulce-amăruie, usor astringenta și mucilaginoasă, era fiartă în bere pentru gust și folosită la apretat pânze din in.
Fiarta in vin, era folosită pentru a trata probleme de splină, dureri menstruale, fiind chiar folosită ca anticoncepțional sau în tratarea melancoliei.
Macerată în ulei era folosită în unguente pentru tratarea ranilor.
In Anglia, era folosită și pentru dureri de dinți, crezându-se că pentru a fi ferit de astfel de neplăceri, trebuie să muști din prima ferigă văzută primăvara. Iar în Tyrol, Osmunda Regalis sau Feriga Înfloritoare se agăța la streașina casei în același scop.
Pe tărâmurile țării noastre femeile foloseau feriga pentru a trata o mulțime de afecțiuni:
Fiartă era bună în comprese și împachetări contra durerilor de piept și a celor de cap. Pentru tratarea copiilor rahitici, scrofuloşi, care urinează noaptea în pat, se confecţionau saltele şi perne umplute cu frunze de ferigă culeasă în lunile Iunie şi Iulie.
Feriga se folosea la umplut perne și saltele și de către pădurari și ciobani pentru că acestea erau mai confortabile; un alt posibil motiv mai fiind și acela de protectie împotriva coșmarurilor și a spiritelor nopții, idee regasita cu precădere în folclorul de peste hotare.
Tot din frunze de Ferigă se făcea scăldătoare timp de trei zile la rând, pentru copiii cuprinși de ceasul rău (epilepsie) sau cei care nu umblă în picioare. Administrată intern, rizomul era folosit ca vermifug contra teniei iar decoctul rădăcinii se bea, în loc de apă, în tratarea astmului.
Rizomul se mai pisa mărunt, se amesteca cu miere și se consuma dimineața pe nemâncate; sau se bea cu vin pentru dureri de inimă.
În Bihor același rizom era adunat în cantități mari de către localnicii care îl vindeau apoi prin târguri ca leac pentru piept, nădușeală și tuse. Decoctul rizomului se mai ținea și în gură contra durerilor de dinți.
Autor: Oana-Cristina Verdier – https://ofplantsandrituals.wordpress.com
Citește și Floarea Ferigii: Mit și Origini
Bibliografie
- Gh. Pavelescu, Mana în folklorul românesc. Contribuții pentru cunoașterea magicului, Editura Sibiu, 1944
- Gh. Pavelescu, Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, Istitutul Social Român, Institutul de Cercetări Sociale al României, București, 1945
- Marcel Olinescu, Mitologie românească, Editura Saeculum I.O. 2001 /Ediţie critică şi prefaţă de I. OPRISAN , Bucuresti , 2001
- Cornel Dan Niculae, Matraguna o etnobotanica magica (Romaneasca), Leacuri si remedii magice.Editura Carpathia Rex, Bucuresti, 2006
- Antoaneta Olteanu,Scoala de Solomonie. Divinatie si vrajitorie în context comparat, redactor Eugenia Petre, Editura PAIDEIA,Bucuresti, 1999
- Antoaneta Olteanu,Calendarele poporului roman. Calendarul Sarbatorilor cu data fixa. Calendarul Sarbatorilor Mobile,Calendarul Anotimpurilor,Calendarul Saptamanal, Calendarul zilelor si al noptilor, Calendarul Lunar. Editia a doua revizuita si adaugita, Editura Paideia, Bucuresti, 2009
- Simion Florea Marian, Botanica românească , editie ingrijita, cuvant inainte si note de Antoaneta Olteanu, Editura Paideia, Bucuresti, 2000
- A.L.Borza, Dicționar Etnobotanic – cuprinzand denumirile populare romanesti si in alte limbi , ale plantelor din Romania. Colaborator principal Al. Beldie, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania,1968
- Farm. Constantinescu Corneliu , Ing. Agopian Artin, Plante medicinale din Flora Spontană, editia a doua, Editura Centrocoop, Sibiu, 1967
- Dr. George Bujorean, Boli leacuri și plante de leac cunoscute de taranimea romana. Publicatie perioadica a Asociatiunii, Editura Asociatiunii Astra Sibiu, 1936
- Virgil Vasilescu , Semnele cerului: cultură și civilizație carpatică Editura Arhetip -Renastere Spirituala, 1995
- John Ayrton Paris, Pharmacologia; or the history of medicinal substances, with a view to establish the art or prescribing. And of composing extemporaneous formulae upon fixed and scientific principles, Fourth edition , much enlarged , Printed and Published by WPhillips, London, 1820
- Henry Beasley, Beasley’s Formulary. A Companion to Beasley’s Druggist’s Receipt Book.
- Comprising a copious veterinary formulary, with numerous recipes in patent and proprietary medicines, druggists’ nostrums, etc. Lindsay and Blakiston , Philadelphia, 1853
- Helena Petrovna Blavatsky,Isis Unveiled: A Master Key To The Mysteries Of Ancient And Modern Science And Theology, Vol1 Science, Theosophy Trust Books, USA, 2017
- Anne Pratt, The ferns of Great Britain, and their allies the club-mosses, pepperworts, and horsetails. Printed by Richard Clay and Bread Street Hill,London,1855
- Paul Sedir, Occult Botany, translated , edited and annotated by R. Bailey, Printed by Inner Traditions, 2021,
- Edward Frankell, Ferns, a natural history. Illustrated by Edgar M. Paulton, The Stephen Greene Press, Brattleboro, Vermont, 1981
- T.F. Thiselton Dyer, The folklore of plants. Chatto and Windus, Piccadilly, London , 1889
- Walter Keating Kelly, Curiosities of Indo-European Tradition and Folklore, Chapman and Hall Piccadilly, London, 1863
Alte resurse :
https://www.nhm.ac.uk/discover/ferns.html
https://www.britannica.com/plant/fern