Monografii

Toți cunosc alunul, îl cunosc copiii, feciorii, dar mai ales păstorii și tăietorii de lemne, care-și fac din ramurile sale netede și luminoase fel de fel de fluiere și fluierașe.

Pe cât de iubit, pe atât de temut, socul (Sambucus nigra) are rădăcini adânci atât în istoria, cât și în imaginarul magic al popoarelor europene.

Din Neolitic și până în prezent, grâul a fost alimentul de bază al omului, astfel că era firesc ca în jurul acestuia să se împletească o multitudine de aspecte culturale, el dobândind o simbolistică sacră.

Aerul dimineții își face loc printre fisurile pereților de lut, liniștea începe să fie întreruptă de câte un câine abia lătrând în depărtare, iar tu simți că te doare tot corpul de la strânsul fânului de ieri.

În popor este cunoscută drept năvalnic, limba-cerbului, limba- vecină sau limba-vecinului. În Transilvania i se spune – vecină.

De o frumusețe arhaică și o complexitate uimitoare, umila ferigă a trezit interesul imaginarului colectiv încă din Evul Mediu.

Când un om se naște, răsare un brad. Atunci când omul moare, bradul se usucă.

Magia relației simbiotice dintre muscariță și copaci. Misterul alifiei vrăjitoarelor

Vindecă solul și trupul. Toate părțile lui sunt folosite în gospodărie și ritualuri.

Strămoșul trandafirilor. Pomul cunoașterii și al iubirii. Protector și lecuitor de rele

Vâscul este o specie semiparazită din familia Santalaceae care crește pe arbori.

Pojarniță, plantă solară, roșie ca focul, stropită cu sângele Sfântului Ioan.